În prezent, metodele de investigare suplimentare sunt efectuate în principal din perspectivă științifică. Prin urmare, relevanța pentru utilizarea curentă în practică nu poate fi încă evaluată în mod concludent.
Rezultatele inițiale favorabile în vizualizarea modificărilor în tunica albuginea în induratio penis plastica utilizând STS au fost descrise de Austoni și colab. [1] (Fig. 3.14). Cu toate acestea, în această boală, informațiile privind amploarea modificărilor în corpul cavernos pot fi obținute mai rapid și mai rentabil prin utilizarea personografiei corpului cavernos conform SKAT. Sohn [6] a raportat modelul de distribuție a agentului de contrast STS gadoliniu-DTPA (Magnevist) în corpul cavernos ca o posibilă metodă de investigare pentru a evalua alimentarea arterială a corpului cavernos. În general, nu se poate face în acest moment o indicație concludentă pentru această procedură în zona penisului. Cu toate acestea, RMN reprezintă cea mai importantă metodă de diagnostic pentru detectarea și localizarea prolactinoamelor hipofizare ca o cauză a disfuncției erectile și a înlocuit imaginea sella cu raze X în ceea ce privește această indicație.
Fig. 3.14. Imagistica prin rezonanță magnetică a structurilor crescute de țesut conjunctiv în regiunea corpului cavernos în induratio penis plastica.
Aplicarea intravenoasă a unui radionuclid (99mTc-pertechnetat) a fost utilizată pentru vizualizarea modificărilor hemodinamice în timpul erecției ca metodă de screening pentru obiectivarea modificărilor arteriale [4]. Spălarea 133Xe aplicat subcutanat [2], uneori după injectarea intracavernosală a Prostaglandinei Ej, a fost, de asemenea, utilizată în scopuri clinice și științifice. Din cauza rezultatelor controversate, această metodă nu a intrat încă în diagnosticul de rutină.
O posibilă coincidență între disfuncția erectilă și disfuncția vezicală, care se întâlnește mai frecvent în bolile neurogene și după chirurgia pelviană radicală, poate fi explicată prin alimentarea nervoasă comună a vezicii urinare și a corpului cavernos prin ramuri parasimpatice ale nervului pelvin și fibre simpatice ale nervului hipogastric. În cazul unui istoric de micțiune vizibil, un examen urodinamic cu înregistrare videografică simultană poate oferi ajutor în detectarea neuropatiilor vegetative în regiunea pelviană. În cadrul acestei examinări, vezica urinară este umplută cu substanță de contrast caldă (37 DC) cu ajutorul unui cateter cu două țevi (8 Charriere) introdus transuretral sau suprapubian și presiunea vezicală este măsurată simultan. Presiunea abdominală se măsoară prin intermediul unei sonde cu balon umplute cu lichid în rect.
Un înregistrator multicanal înregistrează continuu volumul de umplere a vezicii urinare, volumul micțiunii, fluxul de urină și, eventual, electromiograma podelei pelvine. Presiunea detrusorului, definită ca presiunea diferențială a presiunii intravezicale și rectale, este calculată electronic utilizând un amplificator de scădere și este, de asemenea, înregistrată continuu. În special, videourodinamica simultană permite corelarea simultană a parametrilor urodinamici cu anomaliile morfologice ale vezicii urinare. Acest tip de examinare permite o analiză mai precisă a factorilor de confuzie, ceea ce nu este posibil cu urodinamica convențională. Un exemplu este paralizia parțială a peretelui vezicii urinare, care este considerată o indicație directă a afectării neurologice parțiale a inervației vezicii urinare (de exemplu, neuropatie postoperatorie sau posttraumatică). Aceste constatări pot deveni deosebit de importante în evaluarea disfuncției erectile posttraumatice atunci când sunt combinate cu tulburări de micțiune.
Înregistrarea potențialelor electrice prin intermediul electrozilor cu ac introduși în corpul cavernos a fost prezentată ca o posibilă metodă de diagnostic pentru detectarea neuropatiei de inervație autonomă a corpului cavernos și pentru diagnosticarea miopatiei cavernoase [7]. Desincronizarea potențialelor electrice este considerată a fi indicativă pentru neuropatia autonomă, în timp ce amplitudinea scăzută și depolarizarea lentă sunt indicative pentru miopatia cavernoasă. Deși metoda pare să ofere rezultate reproductibile, originea potențialelor derivate este neclară. O atribuire etiologică a constatărilor "patologice" colectate la constatările clinice pare prematură în prezent și necesită investigații științifice suplimentare.
Deși s-au constatat modificări în disfuncția erectilă arterială și combinată arterial-venoasă utilizând microscopia electronică, în special în zona celulelor musculare netede cavernoase [5], examinarea morfologică la microscopul de lumină a probei de biopsie a țesutului erectil nu poate contribui în prezent la clarificarea patologică a disfuncției erectile și nu poate fi încă recomandată ca măsură de diagnostic [3]. Cercetări suplimentare sunt în curs de desfășurare în acest domeniu.
|
|
|
