La prima prezentare în cadrul consultației sau cabinetului andrologic, pacientul ar trebui să fie întrebat mai întâi despre durata și amploarea disfuncției erectile ca parte a anamnezei sexuale. Întrebarea privind durata disfuncției erectile permite deja o clasificare în tulburări primare și secundare. Disfuncțiile erectile primare, foarte rare, sunt prezente de la pubertate și sunt întâlnite în special în cazul malformațiilor vasculare. De obicei, însă, este prezentă disfuncția erectilă secundară, adică tulburarea apare numai după un interval de activitate sexuală normală. Natura și amploarea disfuncției erectile sunt caracterizate mai îndeaproape de problema apariției acute, episodice sau cronice, în sensul că aceasta din urmă este mai sugestivă pentru organogeneză, în timp ce disfuncția erectilă legată de act (numai în timpul actului sexual, nu și în timpul masturbării), legată de partener (numai cu soția, nu și cu prietena) și legată de situație (condiții de viață nefavorabile) sunt mai sugestive pentru o cauză neorganică [1]. Trebuie clarificat dacă este vorba de o disfuncție primară a libidoului sau erectilă sau de o combinație a ambelor. Trebuie întrebată rigiditatea membrelor în timpul actului sexual sau încercarea și durata erecției. Astfel, pierderea prematură a erecției imediat după penetrare poate fi întâlnită în tulburările psihogene, dar și în așa-numita scurgere venoasă. Pe de altă parte, ejacularea precoce(ejaculatio praecox) cu erecție neperturbată este, în general, de natură psihogenă. Ejacularea dureroasă indică prostatovesiculită și necesită măsuri diagnostice suplimentare (urină după palparea rectală, cultura ejaculatului, dacă este necesar). Întrebările privind îndoirea penisului în timpul erecției oferă informații cu privire la prezența anomaliilor genitale sau a bolilor în sensul induratio penis plastica. O bună rigiditate spontană a membrelor dimineața devreme sau noaptea indică, de asemenea, o fiziologie intactă a organului. Istoricul sexual este completat de întrebarea privind situația partenerială actuală și calitatea acesteia, precum și satisfacția cu privire la situația de viață actuală. Tabelul 2.1 oferă o prezentare generală a istoricului sexual.
Tabelul 2.1 Istoric sexual
Istoricul medical general trebuie să includă întrebări privind bolile ficatului, tiroidei, rinichilor, glandelor suprarenale, sistemului nervos central și sistemului cardiovascular, toate acestea putând fi implicate cauzal în disfuncția erectilă. În cazul insuficienței hepatice, se consideră că acumularea de estrogeni nesteroidieni exogeni prin metabolizare insuficientă contribuie cauzal la tulburarea de potență [3]. Disfuncțiile tiroidiene superioare și inferioare, dar mai ales tirotoxicoza, pot fi legate de disfuncțiile sexuale [2]. Dintre tulburările suprarenale, sindromul Cushing și boala Addison pot duce la disfuncție erectilă prin disfuncția celulelor Leydig [2]. Tumorile adrenocorticale feminizante trebuie, de asemenea, luate în considerare. Disfuncția erectilă poate fi, de asemenea, un simptom însoțitor frecvent în insuficiența renală cronică, deși cauza nu este pe deplin înțeleasă [2]. Tulburările SNC sunt discutate în cap.5 (examinarea neurologică). În bolile cardiovasculare și vasculare, trebuie înregistrați factorii de risc arterial precum hipertensiunea arterială, hiperlipidemia, hiperuricemia, diabetul zaharat și abuzul de nicotină. Virag [4] a demonstrat că o combinație de 2 sau mai mulți factori de risc se corelează cu disfuncția erectilă arterială. Problemele de micțiune trebuie investigate, deoarece disfuncția de evacuare a vezicii urinare poate fi primul semn al unei neuropatii vegetative, de exemplu, neuropatia diabetică. Utilizarea medicamentelor devine din ce în ce mai importantă. Influența negativă a multor preparate asupra funcției erectile nu este în general cunoscută (cf. Capitolul 1). În plus, intoxicația cronică cu alcool, tranchilizante, barbiturice, opiacee, cocaină, precum și cu otrăvuri industriale, de exemplu, plumb și hidrocarburi, afectează erecția. În plus față de insuficiența hepatică, polineuropatia este o posibilă cauză a disfuncției erectile în cazul abuzului de alcool (tabelul 2.2). Intervențiile chirurgicale în regiunea pelviană (tabelul 2.3), radioterapia și traumatismele la nivelul organelor genitale pot fi, de asemenea, cauza impotenței erectile.
Tabelul 2.2. Istoric general.
Tabelul 2.3. Operații cu posibil efect negativ asupra erecției.
Anamneza este împărțită într-o anamneză generală și o anamneză sexuală. În timpul interviului, se obțin primele indicii ale unei atribuiri etiologice a afecțiunilor. În același timp, se stabilește baza pentru cooperarea medic-pacient, care este importantă pentru procesul de diagnosticare ulterior. Tabelele 2.1-2.3 oferă o prezentare generală a datelor anamnestice semnificative.
|
|
|
