Gama de instrumente de diagnostic disponibile în prezent a îmbunătățit fără îndoială posibilitățile de înregistrare a constatărilor patologice organice. Prin urmare, o terapie de probă fără diagnostice anterioare corespunzătoare pare învechită; aceasta privează pacientul de posibilitatea unei terapii orientate către cauză a afecțiunilor sale. Deoarece până la 50 % dintre bărbații adulți pot prezenta disfuncții erectile tranzitorii pe parcursul vieții, excluderea constatărilor patologice organice pare, de asemenea, semnificativă pentru pacientul individual, parțial deranjat. Pe de altă parte, abundența posibilităților de diagnosticare nu trebuie să pretindă să vadă prin complexitatea mecanismului erectil în toate detaliile.
Un bilanț clinic discret, care include toate posibilitățile de diagnostic, poate duce în cele din urmă doar la găsirea unui substrat patologic organic nedetectabil, rămânând astfel un spațiu liber de incertitudine diagnostică nu poate fi delimitat cu precizie; o evaluare finală este posibilă doar pe baza analizelor ulterioare. În plus, relevanța parametrilor de examinare patologică detectați nu poate fi întotdeauna estimată în cazuri individuale. Viteza de măsurare patologică într-o arteră profundă sau stenoza vasculară dovedită angiografic vorbesc în mod natural despre faptul că pacientul suferă de o tulburare circulatorie arterială a vaselor penisului ca fiind cauza disfuncției erectile reclamate.
Dar cum poate fi evaluat acest lucru retrospectiv atunci când același pacient, consultat șase luni mai târziu, raportează o recuperare spontană a funcției sale erectile? Limitele înțelegerii mecanismului erectil și coincidența factorilor organici și psihogeni necesită o anumită prudență în interpretarea rezultatelor colectate pentru a nu părea îndoielnic ca examinator și terapeut. Cu toate acestea, acest lucru nu pune sub semnul întrebării valoarea clarificării diagnosticului, deoarece limitele diagnosticului și ale terapiei reprezintă o problemă mult prea familiară și cotidiană în domeniul medicinei.
Diagnosticele avansate sunt în general rezervate centrelor speciale. Indicațiile pentru clarificări suplimentare sunt ambiguitățile apărute după finalizarea diagnosticelor de bază, opțiunile terapeutice speciale, cum ar fi operațiile de revascularizare, precum și întrebările legate de opiniile experților. În plus față de ecografia duplex, care nu este utilizată pe scară largă din cauza factorului de cost, angiografia invazivă a penisului poate fi utilizată pentru a obține informații suplimentare privind alimentarea arterială a corpului cavernos.
Imagistica prin rezonanță magnetică potențată cu Gadolinium este în prezent în stadiul experimental în ceea ce privește evaluarea perfuziei arteriale a corpului cavernos. Măsurarea video-urodinamică poate furniza dovezi ale neuropatiei autonome ca posibilă cauză a disfuncției erectile. Derivarea directă a potențialelor electrice din corpul cavernos (SPACE) este discutată în prezent ca metodă de examinare pentru detectarea neuropatiilor și miopatiilor penisului.
Măsurătorile tumescenței nocturne sunt încă importante în domeniul opiniilor experților, în care trebuie luate în considerare interpretările eronate. Pletismografia peniană și scintigrafia peniană sunt în prezent irelevante pentru clarificarea disfuncției erectile.
|
|
|
