Imagistica angiografică a vaselor penisului este o procedură de diagnostic radiologic invazivă, complexă din punct de vedere tehnic, a cărei utilizare nu mai este justificată în scopuri pur diagnostice. Procedurile ultrasonografice, în special ecografia duplex cu cod color, oferă pacientului, pe lângă informațiile morfologice, parametri funcționali fără riscuri, care nu pot fi obținuți prin angiografie. Cu toate acestea, există încă indicații pentru această examinare în contextul opiniilor experților, în special în cazurile de disfuncție erectilă posttraumatică [2] (a se vedea capitolul 13), dar și în cazurile de suspiciune de malformație vasculară în regiunea pelviană ca posibilă cauză a disfuncției erectile. Diverse grupuri de cercetare efectuează angiografia chiar înainte de intervenția chirurgicală de revascularizare a vaselor peniene; din nou, acest lucru nu pare a fi obligatoriu, deoarece anastomozele peniene sunt efectuate aproape exclusiv. Dacă dilatarea arterei iliace este considerată ca o cale terapeutică, angiografia este indispensabilă. Desigur, indicația aortografiei de sondaj rămâne neschimbată dacă se suspectează tulburări în această zonă, dar în care disfuncția erectilă este doar un simptom suplimentar, cum ar fi în sindromul Leriche (ischemie cronică a membrelor inferioare asociată cu disfuncție erectilă). Vizualizarea arterei iliace permite în plus vizualizarea arterei epigastrice inferioare (Fig. 3.7), a cărei integritate este o condiție prealabilă pentru o anastomoză epigastricopenilară. Această examinare trebuie solicitată mai ales dacă pacientul are operații anterioare în abdomenul inferior pentru a evita expunerea epigastrică inutilă. Ca și în cazul procedurilor ecografice, arteriografia vaselor penisului este lipsită de valoare fără utilizarea substanțelor vasoactive în cadrul testului SKAT pentru a evalua modificările vasculare ale penisului (Fig.3.8).
Fig. 3.7. Artera epigastrică inferioară puternică adecvată pentru anastomoza epigastricopenilă (săgeată).
Fig. 3.8. Ilustrarea arterelor penisului dorsal și profund drept (constatări normale).
Cu pacientul în decubit dorsal, după puncția arterei femurale în regiunea inghinală, dacă este necesar, se efectuează o vedere de ansamblu a bifurcației aortice (tehnica Seldinger). Ulterior, artera iliacă internă este cateterizată selectiv. O reprezentare schematică a alimentării arteriale a penisului este prezentată în figura 3.9. Pentru cateterizarea selectivă a ambelor artere pudendale interne ca ramuri terminale ale arterei iliace interne, este în general necesară o tehnică "cross-over", adică artera pudendală dreaptă este sondată de artera femurală stângă și invers (2 puncții!).
Fig. 3.9. Reprezentarea schematică a ramurilor arterei iliace interne. 1, A. dorsalis penis; 2, A. penis profunda; 3, A. bulbaris penis; 4, A. pudenda interna; 5, A. perineal superficialis; 6, A. rectalis interior.
După sondarea arterei pudendale interne, substanța vasoactivă este aplicată intracavernos și efectul său este așteptat timp de 5-10 minute înainte de efectuarea imagisticii propriu-zise a vaselor peniene (Fig. 3.8). Examinarea poate fi efectuată sub anestezie locală, deși vasospasmul este mai probabil să fie evitat cu anestezie peridurală, rezultând imagini de mai bună calitate. Aici, se atinge limita rezonabilului pentru pacient. În cazul în care se planifică o procedură chirurgicală, ar trebui vizualizate ieșirea și traseul arterei epigastrice inferioare. Ca procedee tehnice se utilizează tehnica angiografică convențională cu lamă mare și angiografia prin substracție digitală, cea din urmă procedură având o expunere mai redusă la radiații.
Complicațiile locale care pot apărea la locul puncției includ: Formarea hematomului, tromboza, embolia, disecția vaselor, formarea anevrismului, formarea fistulei arteriovenoase, infecția și resângerarea de la locul puncției. Efectele secundare sistemice se datorează în primul rând aplicării agentului de contrast în sensul unei reacții de hipersensibilitate, care au devenit foarte rare odată cu utilizarea agenților de contrast neionici. În plus, trebuie luată în considerare expunerea la radiații, motiv pentru care pacienții cu planificare familială în curs de desfășurare sunt sfătuiți să se abțină de la paternitatea unui copil timp de șase luni [1]. Contraindicațiile angiografiei includ alergia severă la substanța de contrast, insuficiența renală sau tulburările de coagulare a sângelui.
Deoarece impotența primară trebuie să fie suspectată a fi o malformație vasculară congenitală care poate să nu fie diagnosticată la examinarea ecografică Doppler, indicația pentru angiografie ar trebui să fie mai generoasă. Angioamele vasculare [3], fistulele arteriovenoase [4] și hipoplaziile au fost descrise ca astfel de malformații [1]. Dacă hipoplaziile unilaterale sunt într-adevăr cauza disfuncției erectile sau doar o descoperire accidentală este adesea dificil de decis în cazuri individuale.
Deși au fost descrise corelații ridicate între angiografia peniană și ultrasonografia Doppler, ultrasonografia Doppler are o valoare mai mare în zona peniană, astfel încât rezultatele angiografice patologice ar trebui verificate aici. În impotența secundară, angiografia este încă importantă, în special în disfuncția erectilă posttraumatică, în contextul opiniilor experților cu privire la localizarea și extinderea leziunii. Fistolele AV traumatice pot fi, de asemenea, diagnosticate numai în acest mod. Cu toate acestea, relevanța hemodinamică a modificărilor morfologice descrise poate fi determinată numai prin ultrasonografie Doppler.
Angiografia peniană este o procedură de examinare invazivă pentru detectarea modificărilor patologice ale arterei iliace interne și ale vaselor peniene. În screeningul de rutină al pacienților cu disfuncție erectilă, această metodă a fost înlocuită de procedurile ghidate cu ultrasunete și rămâne rezervată pentru câteva indicații selectate din cauza complexității tehnice și a riscurilor potențiale pentru pacient.
|
|
|
