Procesul de erecție trebuie înțeles ca un eveniment hemodinamic controlat neuronal, care este influențat de o situație hormonală intactă și de o stare mentală adecvată [12]. Ca centru sexual cerebral, sistemul limbic localizat în lobul temporal este considerat a fi de cea mai mare importanță. Stimularea erectilă declanșată de creier își croiește drum prin centrul toracolombar Th L1-L3 (= centrul erectil psihogen), care trimite fibre simpatice eferente prin ganglionii de frontieră către plexul hipogastric superior și inferior. Afluxurile parasimpatice sunt primite de plexul hipogastric inferior de la segmentele sacrale S2-S4 (= centru erectil reflexogen) prin intermediul nervului erigent. Fibrele eferente-parasimpatice ajung la organul lor terminal prin nervul pudendal, iar fibrele simpatice-eferente periarterial în corpul cavernos.
În stare de repaus, conform ideilor actuale [11], penisul se află sub un tonus vasoconstrictor simpatic tonic permanent și, probabil, sub influența modulatoare a neuroefectorilor locali, cum ar fi "polipeptida intestinală vasoactivă" (VIP) și în echilibru cu neurotransmițătorii colinergici responsabili de controlul relaxării musculare corporale. Declanșarea procesului erectil prin relaxarea mușchilor cavernoși tonifiați simpatic este cel mai probabil blocarea impulsurilor simpatice, deși transmițătorul pentru acest proces este încă necunoscut. Neurotransmisia colinergică parasimpatică pare, de asemenea, să fie mediată de un factor de relaxare derivat din endoteliu (EDRF) secretat de celula endotelială, cu o creștere locală a oxidului nitric (NO) considerată a sprijini dezvoltarea efectelor EDRF [10]. Neurostimularea adrenergică, colinergică și VIP-ergică sunt astfel interrelaționate într-un mod care nu este încă pe deplin înțeles [1-4, 6, 9].
Fig. 1.3 a, b. Reprezentare schematică a condițiilor de aflux arterial și de aflux venos în timpul erecției.
În starea de repaus (penis flasc), arteriolele intracorporeale sunt constrânse și mușchii netezi ai corpului cavernos sunt contractați, astfel încât influxul sangvin prin artera profundă și, într-o mai mică măsură, prin artera dorsală este în echilibru cu fluxul sangvin liber prin venele emisare de la nivelul corpului cavernos (fig. 1.3). Următoarele componente hemodinamice sunt responsabile de fazele tumescentă și erectilă (fig. 1.4 a, b):
Dovezile inițiale sugerează, de asemenea, restricționarea activă suplimentară a căilor de scurgere venoasă ca mecanism venoocluziv suplimentar [7].
Scurgerea foarte redusă a sângelui venos cu o creștere masivă a fluxului arterial și compresia suplimentară a corpului cavernos tumescent prin contracția mușchilor ischiocavernosi și bulbospongiosi conduc la rigiditate maximă. În faza detumescentă, are loc o creștere a fluxului venos de ieșire cu scăderea fluxului arterial de intrare [5]. Figura 1.5 este o reprezentare simplificată a proceselor hemodinamice.
|
|
|
