Afecțiunile medicale, cum ar fi bolile de inimă, diabetul și dezechilibrele hormonale, precum și problemele de sănătate mintală, cum ar fi stresul și depresia, contribuie toate la apariția disfuncției erectile. Înțelegerea acestor cauze îi poate ajuta pe bărbați să gestioneze afecțiunea prin tratament medical, modificări ale stilului de viață sau sprijin psihologic, îmbunătățind atât funcția sexuală, cât și bunăstarea generală.
Disfuncția erectilă (DE) este definită ca incapacitatea de a obține sau menține o erecție suficientă pentru o activitate sexuală satisfăcătoare. Deși mulți oameni consideră că ED este un subiect jenant de discutat, este important să îi înțelegem cauzele, deoarece poate fi un semn al unor probleme de sănătate subiacente. Să explorăm diverșii factori fizici, psihologici și de stil de viață care pot contribui la ED pentru a înțelege mai bine de ce apare și cum poate fi tratată.
Pentru a înțelege ED, este util să știm cum are loc o erecție. În timpul excitației sexuale, nervii eliberează semnale chimice care cresc fluxul sangvin către penis. Aceasta face ca țesuturile penisului să se extindă și să se întărească. ED apare atunci când există o perturbare asociată cu acest proces, fie din cauza dificultăților legate de fluxul sangvin, de funcția nervoasă sau de interferențe psihologice.
Aproximativ 18 milioane de bărbați cu vârsta de peste 20 de ani din Statele Unite sunt afectați de ED, prevalența crescând semnificativ odată cu vârsta[1]. La bărbații cu vârste cuprinse între 40 și 70 de ani, prevalența este de aproximativ 52%, conform studiului Massachusetts Male Ageing Study[2]. La bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, prevalența este mai scăzută, de aproximativ 5%[3].
ED este adesea considerată o problemă izolată, dar poate fi un semn al unor probleme de sănătate mai ample. Incapacitatea de a menține o erecție poate fi cauzată de o combinație de factori fizici, psihologici și de stil de viață.
Cauzele fizice ale ED pot varia de la vârstă, boli cardiovasculare și diabet până la dezechilibre hormonale și obezitate. Toți acești factori pot afecta fluxul sangvin, funcția nervoasă sau nivelurile hormonale, toate acestea fiind esențiale pentru obținerea și menținerea unei erecții.
Pe măsură ce îmbătrânesc, bărbații sunt mai predispuși să se confrunte cu ED. Se estimează că, în momentul în care un bărbat ajunge la 40 de ani, are aproximativ 40% șanse de a avea o formă de disfuncție erectilă, iar această prevalență crește cu aproximativ 10% pe deceniu ulterior[4]. Acest lucru se datorează în mare parte scăderii naturale a nivelului de testosteron și efectelor cumulative ale afecțiunilor cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul. Cu toate acestea, ED nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii, iar mulți bărbați în vârstă pot continua să aibă o viață sexuală sănătoasă cu o îngrijire adecvată și ajustări ale stilului de viață.
Una dintre cele mai frecvente cauze fizice ale DE este boala cardiovasculară. Afecțiuni precum ateroscleroza (întărirea arterelor), hipertensiunea arterială și bolile de inimă pot restricționa circulația sângelui în tot corpul, inclusiv în penis. Deoarece erecțiile depind de o circulație adecvată, orice blocaj sau îngustare a arterelor poate face dificilă obținerea sau menținerea unei erecții. De fapt, disfuncția erectilă este uneori considerată un semn de avertizare timpurie a bolilor de inimă, deoarece arterele din penis sunt mai înguste decât cele din inimă și pot fi primele care prezintă simptome. Rezultatele studiului SPRINT au arătat că DE era foarte frecventă la bărbații de vârstă mijlocie și mai în vârstă cu hipertensiune arterială, afectând 60% dintre pacienți[5].
Diabetul este un alt factor major care contribuie la DE. Bărbații cu diabet sunt de două până la trei ori mai predispuși să se confrunte cu DE decât cei care nu suferă de această afecțiune. De fapt, impotența afectează aproximativ 34% până la 45% din bărbații adulți cu diabet. S-a demonstrat că are un impact negativ asupra calității vieții persoanelor de toate vârstele și poate fi un semn clinic precoce al bolilor cardiovasculare[6]. Diabetul dăunează atât vaselor de sânge, cât și nervilor, două componente esențiale în obținerea unei erecții. În timp, nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot duce la o circulație deficitară și la afectarea nervilor, făcând dificilă reacția organismului la excitarea sexuală. Gestionarea adecvată a diabetului prin medicamente, dietă și modificări ale stilului de viață poate ajuta la reducerea severității disfuncției erectile la bărbații diabetici.
Excesul de greutate corporală este adesea legat de DE prin efectele sale asupra echilibrului hormonal și a sănătății cardiovasculare. Obezitatea poate reduce nivelul de testosteron, ceea ce poate reduce libidoul și funcția erectilă. De asemenea, obezitatea crește riscul de a dezvolta afecțiuni precum colesterolul ridicat, diabetul și bolile de inimă, toate acestea afectând funcția erectilă. Într-un studiu, 79% dintre bărbații care prezentau disfuncție erectilă aveau un IMC de 25 kg/m2 sau mai mare, iar bărbații obezi de peste 30 kg/m2 erau de trei ori mai predispuși să aibă disfuncții sexuale decât populația generală[7].
Hormonii joacă un rol vital în funcția sexuală și orice dezechilibru poate duce la probleme. Aproximativ 10-20% dintre pacienții cu probleme de erecție sunt diagnosticați cu anomalii hormonale[8]. Nivelurile scăzute de testosteron, principalul hormon sexual masculin, pot reduce dorința sexuală și pot face dificilă obținerea unei erecții. Această afecțiune, cunoscută sub numele de hipogonadism, este deosebit de frecventă la bărbații în vârstă, dar poate apărea și la bărbații mai tineri din cauza diferitelor afecțiuni medicale sau medicamente. Alte dezechilibre hormonale, cum ar fi tulburările tiroidiene sau nivelurile crescute de cortizol (hormonul stresului), pot afecta, de asemenea, funcția sexuală.
O cauză adesea trecută cu vederea este utilizarea steroizilor anabolizanți, care este asociată cu ED și culturism. Mulți sportivi și culturiști folosesc steroizi pentru a crește masa musculară și performanța. Cu toate acestea, aceste substanțe pot interfera cu producția naturală de hormoni a organismului. Utilizarea steroizilor poate duce la o scădere semnificativă a nivelului de testosteron odată ce organismul încetează să producă propriul testosteron, ceea ce poate duce la DE. Utilizarea pe termen lung a steroizilor anabolizanți poate provoca daune ireversibile la nivelul hormonilor, exacerbând și mai mult disfuncția sexuală[9].
Anumite medicamente prescrise pentru diverse condiții de sănătate pot contribui, de asemenea, la ED. Medicamentele utilizate pentru a trata depresia, anxietatea, hipertensiunea arterială și chiar alergiile pot interfera cu funcția erectilă normală. Antidepresivele, în special, sunt cunoscute pentru reducerea libidoului și a performanței sexuale ca efect secundar[10]. În cazul în care un medicament este suspectat de a provoca disfuncția erectilă, medicul poate recomanda un tratament alternativ sau poate ajusta doza pentru a minimiza aceste efecte.
Mai multe alte condiții medicale pot contribui la tulburările de erecție. De exemplu, tulburările de somn precum apneea în somn pot perturba ritmurile naturale ale organismului și afecta producția de hormoni, ducând la disfuncții sexuale. Afecțiunile cronice, cum ar fi bolile renale și tratamentele pentru cancerul de prostată (cum ar fi chirurgia sau radioterapia) pot influența, de asemenea, capacitatea unui bărbat de a obține o erecție. Leziunile pelvisului, măduvei spinării sau nervilor pot provoca, de asemenea, disfuncții erectile prin perturbarea semnalelor nervoase și a fluxului sangvin.
Deși multe cazuri de DE au o cauză fizică, factorii psihologici pot juca, de asemenea, un rol semnificativ. Mintea este un factor puternic în performanța sexuală, iar problemele de sănătate mintală pot influența capacitatea unui bărbat de a se angaja în activitatea sexuală.
Stresul, fie că este legat de muncă, finanțe sau relații, poate avea un impact direct asupra performanței sexuale. Anxietatea de performanță, sau teama de a nu fi capabil de performanțe sexuale, poate crea un cerc vicios în care îngrijorarea cu privire la disfuncția erectilă face ca aceasta să apară mai probabil. Stresul duce la eliberarea de cortizol, un hormon care poate suprima funcția sexuală și face dificilă reacția normală a organismului la excitare. Într-un studiu, bărbații diagnosticați cu DE care au urmat un curs de gestionare a stresului în timp ce luau tadalafil au prezentat îmbunătățiri în ceea ce privește percepția stresului și simptomele DE[11].
Depresia este o afecțiune mentală frecventă care duce adesea la reducerea interesului pentru activități care erau cândva plăcute, inclusiv sexul. Comorbiditatea dintre ED și depresie este ridicată, dar relația cauzală este neclară[12]. Bărbații cu depresie pot avea un libido scăzut, dificultăți în obținerea unei erecții sau ambele. Medicamentele utilizate pentru tratarea depresiei, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), pot complica lucrurile prin reducerea dorinței sexuale și afectarea funcției erectile[10].
Conflictele nerezolvate sau problemele de comunicare într-o relație pot avea un impact semnificativ asupra sănătății sexuale. Dacă un bărbat se confruntă cu tensiuni cu partenera sa, sentimentele de intimitate și încredere pot fi reduse, ducând la dificultăți în ceea ce privește performanța sexuală. Consilierea psihologică sau terapia de cuplu pot ajuta uneori la abordarea acestor probleme.
Percepția unui bărbat asupra corpului său și stima de sine pot afecta capacitatea sa de a avea performanțe sexuale. Bărbații care se simt nesiguri în ceea ce privește aspectul sau masculinitatea lor pot avea disfuncție erectilă din cauza sentimentului de inadecvare. Acest lucru poate duce la o buclă de feedback negativ în care eșecurile repetate de a avea performanțe sexuale erodează și mai mult încrederea în sine.
Un alt determinant important al DE este stilul de viață și comportamentul. Factori precum consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri și lipsa de activitate fizică pot avea un impact asupra sănătății sexuale. Prin înțelegerea acestor cauze legate de stilul de viață și de comportament, bărbații pot face schimbări în cunoștință de cauză pentru a-și reduce riscul de probleme erectile și a-și îmbunătăți bunăstarea generală.
Fumatul a fost mult timp asociat cu bolile cardiovasculare, dar contribuie direct și la disfuncția erectilă. Substanțele chimice din țigări deteriorează vasele de sânge, reducându-le capacitatea de a se dilata corespunzător. Deoarece erecțiile depind de un flux sangvin sănătos, fumătorii prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta disfuncție erectilă decât nefumătorii. Comparativ cu bărbații care nu au fumat niciodată, bărbații care au fumat au avut o probabilitate mai mare de ED și a existat un răspuns la doză[13].
Consumul excesiv de alcool și de droguri recreaționale poate avea un impact negativ asupra performanței sexuale. Alcoolul este un depresiv care încetinește sistemul nervos, ceea ce poate reduce capacitatea organismului de a obține o erecție. În timp, consumul excesiv de alcool poate provoca leziuni permanente ale vaselor de sânge și nervilor implicați în funcția sexuală. Rezultatele unei meta-analize au arătat că a existat o asociere semnificativă între consumul regulat de alcool și disfuncția erectilă[14]. În mod similar, consumul de droguri precum cocaina sau marijuana poate afecta funcția erectilă prin interferarea cu semnalele nervoase normale.
Un stil de viață sedentar contribuie la mai multe afecțiuni de sănătate, inclusiv ED. Activitatea fizică regulată ajută la menținerea sănătății cardiovasculare, la îmbunătățirea circulației și la reglarea hormonilor, toate acestea fiind importante pentru performanța sexuală. Bărbații care fac mișcare în mod regulat tind să aibă un risc mai scăzut de DE decât cei care duc un stil de viață inactiv. Atât nivelurile scăzute, cât și cele ridicate de activitate fizică sunt asociate cu o reducere cu mai mult de 20% a riscului de DE la bărbații cu vârsta de 40 de ani și peste[15].
O dietă nesănătoasă bogată în alimente procesate, grăsimi și zahăr poate duce la obezitate, diabet și boli de inimă, toate acestea crescând riscul de DE. O dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe poate contribui la îmbunătățirea sănătății generale, inclusiv a funcției sexuale. Un studiu de cohortă a constatat că aderarea la o dietă sănătoasă a fost asociată cu un risc mai scăzut de ED, sugerând că o dietă sănătoasă poate juca un rol în menținerea sănătății erectile[16].
ED poate avea numeroase cauze, de la condiții fizice de sănătate, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul, la factori psihologici, cum ar fi stresul și anxietatea. Înțelegerea acestor cauze este primul pas în tratarea problemei. Pentru bărbații cu disfuncție erectilă, este important să solicitați sfatul medicului. Adesea, schimbările simple ale stilului de viață, cum ar fi renunțarea la fumat, îmbunătățirea dietei, exercițiile fizice sau gestionarea stresului pot îmbunătăți semnificativ funcția erectilă. În alte cazuri, poate fi necesar un tratament medical (medicamente pentru disfuncția erectilă) sau sprijin psihologic. În cele din urmă, prin abordarea cauzelor fizice și psihologice ale disfuncției erectile, bărbații își pot recăpăta încrederea și își pot îmbunătăți sănătatea sexuală.
|
|
|
